Friday, August 28, 2009

O romanca in New York

Magazin de cafea si gogosi care cica o duce mai bine decat Starbucks. Cafeaua e mai diluata si mai ieftina. Lume multa, balamuc, coada interminabila. E vineri insa lumea e un pic agitata si scoasa din pepeni de udaciunea de afara. Ca ploua. Coada sta in loc si cum toti avem groaza de intarziatul la serviciu peste timpul permis chiar vineri fiind ne balansam inutil si teleghidat incercand sa vedem ce se intampla la casa. Acolo vazui, in balansul meu spre dreapta, ca managerul magazinului, o vai cata desteptaciune si toleranta matinala, avea un om nou in training chiar in momentul cel mai aglomerat al zilei. N-as fi avut cum sa stiu marsavia daca n-as fi fost si eu macar o data in viata in locul fetei care tremura din toate madularele in timp ce omul din fata ei, clientul nostru stapanu' nostru, ii descria cam intr-o suta de cuvinte cum sa fie cafeaua lui in timp ce nu-si lua ochii de pe telefon. Managerul sufla in ceafa fetei si noi toti stim cum e cu managerul in carca ta in prima zi. L-as fi strans de gat! In sfarsit imi vine randu', cer o cafea mica, neagra, ii dau fetei 5 $ si imi astept restu'. Computerul s-a blocat cumva sau poate ca nu stia sa ia asa o comanda simpla, fata se intoarce cu fata spre manager care se face ca se uita in alta parte, disperata cauta cu privirea un coleg; cel mai apropiat era la o distanta de 2 m cu creierii zburati deja de zbarnaitul masinii de cafea, nenea ursuz din spatele meu deja ofta adanc cu subinteles si fata isi lasa mainile sa cada pe tejghea soptind incet "futu-i!". Asta ma trezi pe mine care ma uitam plina de nervi nu la ea ci la manageru' tampit care se falea ca un bou de ce lectie de managementul crizei ii dadea el. Mintea mea n-a procesat prea repede insa privirea mi-a trecut de la el fix la ecusonul fetei care zicea "Miruna" si mi s-a umplut inima nu de mila ci de sentimentul ala pe care il ai cand te vezi in ochii cuiva ca in oglinda. Asa m-am vazut eu pe mine cea de acum cativa ani in ochii ei si m-am induiosat. Intre timp managerul se invrednici sa-i arate ce trebuie facut si fata statea cu restul pregatit pentru mine. I-am zis in engleza ca il poate pastra si i-am mai zis tare, ca sa auda si managerul tampit, se descurca minunat. Domnul din spatele meu, care deja avea pregatit un complaint in varful limbii, a ramas mut.
Am iesit si m-am oprit in fata cafenelei. Am dat sa ma intorc sa-i zic ceva de incurajare Mirunei in romaneste insa m-am lovit cu ochii de coada interminabila si n-am mai intrat. S-apoi imi dadusera si lacrimile...

8 comments:

  1. Si la ce cafenea dam de Miruna? :D

    ReplyDelete
  2. Cafenea e mult spus:) Dunkin Donuts 37st cu 8ave. N-am mai dat de ea de atunci desi am intrat special in acest scop, sper ca e bine.

    ReplyDelete
  3. Si eu sper ca si-a gasit ceva mai bun.

    ReplyDelete
  4. mda... m-ai induiosat acum si pe mine - e tot vineri acum la NY, ploua si pe deasupra e 9/11...

    ReplyDelete
  5. Bai, ce-i aici?? Exact fetele mele din NY!
    Si Alina, cum de aflu de la Oana aka JoR ca ai si blog in romana?? De ce nu stiam? Hahaha.

    ReplyDelete
  6. ....si excelent articolul, acum l-am si citit, initial a fost doar mirare sa va vad pe toate aici :))

    ReplyDelete
  7. @JoR Hey Oana ma bucur ca ti-a placut, abia astept sa ne cunoastem:)
    @The Fly am o postare cu asta pe facebook, deci ar fi trebuit sa stii tu primul:) pt al doilea post, multumesc!!

    ReplyDelete
  8. si eu. pana una-alta, ti-am trimis invitatie pe facebook, ca tot ai amintit :)

    ReplyDelete