Tuesday, September 15, 2009

Un Unic

N-am mai vazut un meci de tenis pe de-a intregu' demult. Pe atunci credeam ca Mary Pierce e cea mai frumoasa femeie din lume. Si era. Tenisul ei era un dans alb pe vremea cand inca ma miram de ce Sampras ii trage de maneca pe toti sub stindardul fortei.
Am ajuns aseara acasa la timp sa vad online sfarsitul meciului dintre Del Potro si Federer.
Am avut impresia ca a trecut un secol peste mine, mi-au trebuit minute sa inteleg de ce erau imbracati in negru amandoi, mintea mea nu putea concepe.
A mai trecut un minut si m-am dezmortit.
Pe Federer nu l-am suportat niciodata din cauza ca mi se parea arogant. Insa m-am decis sa tin cu Del Potro nu pentru asta ci pentru ca asa tin eu mereu cu cel mai slab, cu asta am ramas de la tatal meu care spunea ca e o chestiune de balanta.Tunurile lui Del Potro au inceput sa bubuie si Federer a inceput sa dea mingii aiurea. Pentru Federer meciul se terminase demult, in setul patru probabil, mi s-a parut resemnat si m-am intristat. M-am trezit ca imi parea rau pentru toate greselile lui. Comentatorul repeta la nesfarsit varsta minunata a lui Del Potro. Privindu-i, mie mi se parea ca e invers, ca Federer are 20 de ani si Del Potro are cine stie cati si inversunare nejustificata. Jur ca m-am rugat ca Federer sa revina insa nu mai era cazul. La final cand cei doi s-au apropiat de fileu mi s-a parut ca Del Potro e un baschetbalist urias care a gresit decorul iar Federer plasat perfect, un dansator. De tango argentinian. Am ramas la aceeasi parere cand l-am auzit vorbind si n-am inteles unde s-a evaporat aroganta. Poate pe figura sotiei care a ramas mahnita pana la sfarsit. Eu insa am zambit la Federer si pentru prima data am inteles ca e un om fin, un gentlemen care stie sa piarda nu ca altii, ci ca el...
Sunt oameni care fac un tel din a castiga, care isi cunosc valoarea si munca si si-o declara si ne calca pe nervi pe noi cei muritori de rand si mediocrii.Acesti nebuni trufasi din grupa cu Hamilton, Armstrong, Mourihno nu invata niciodata sa piarda.Federer e acolo cu ei si d-aia ii zambeste calm lui Del Potro caruia forta nu-i lipseste si nici dorinta sau indarjirea. Dansul insa, da!

2 comments:

  1. Si eu eram fascinat de Mary Pierce, mai exact de picioarele ei :D hihihi.

    ReplyDelete
  2. De n-ar fi fost atât de aproape de perfecţiune, poate că popularitatea lui Federer ar fi fost alta... Dar cum, exact cum spuneai, oamenii tind să ţină cu cel slab, pentru echilibru... adversarii lui s-au bucurat măcar de suport. Ceea ce înseamnă mult, în definitiv.

    ReplyDelete