Saturday, October 24, 2009

Tomnatice

Plimbarea mea de vineri seara prin cea mai cunoscuta librarie newyorkeza mi-a trezit placerea veche de a desena asa ca m-am inarmat cu creioane colorate si carbuni de toate felurile. In drumul meu spre un domn dragut care avea sa-mi ia banii pe cele cumparate urechile mele detecteaza sunet pentru ce ochii mei vazusera deja: doua doamne bine trecute de a doua sau poate chiar a treia tinerete care in mod sigur isi afiseaza saptamanal paltoanele elegante pe la Carnegie Hall cereau sa fie puse pe o lista de pre-order pentru o carte a Hertei Muller.
Ca mi-au cazut creioanele din mana nu e de mirare si chiar pica bine la poveste insa de uimire nu m-am putut scutura nici dupa ce am vazut alta carte a Hertei Muller atat de noua incat era deja anuntata pe coperta ca si castigatoare a premiului Nobel pentru literatura 2009.
Acasa ii explic prietenului meu grozavia si imi spune rece ca exista o intreaga industrie in spate si ca nu e de mirare. Incep cartea si ma afund intr-o lume comunista a copilariei, descrisa foarte dur asa cum trebuie ca sa sape mai adanc in memorie. Faptul ca citesc totul in engleza nu ii strica farmecul, toate cuvintele se aseaza in imagini. Cand las cartea ma gandesc ca doamnele in palton nu vor intelege nimic si ma intreb daca noi cei din partea cealalta a unui zid cazut in '90 intelegem ceva din lumea lor de cowboys cu pistoale, tiranizata in mod totalitar de reclamele cu zambete largi la Coca-Cola.

2 comments: